Economie
Sângeorgiu de Pădure este una dintre cele mai importante localități de pe partea superioară a malului Târnavei Mici. Are o suprafață de hotar mare, și se află la o altitudine de 340-667 m deasupra nivelului mării. Solul din jurul râurilor și pârâurilor este unul nisipos, pe dealuri unul argilos.
Localitatea, din punct de vedere economic, își cunoaște perioada de aur la mijlocul secolului XX. În 1951 conducerea uniunii cooperativelor din județ l-au însărcinat pe Varga János să înființeze o cooperativă de prelucrare a fructelor, deoarece zona are o recoltă bogată de fructe. Deoarece a terminat anul cu profit, acesta a fost rugat să nu plece înapoi la județ încă un an. Dar pentru că anul următor a fost și mai bun, a mai rămas încă un an, care au devenit 36 de ani în total, pe care domnul Varga János a condus unitatea.
În scurt timp, cooperativa a primit un teritoriu pe drumul care duce spre Bezid, lângă trecerea de cale ferată. La început s-a construit o locație pentru păstrarea utilajelor de valoare și aici s-au făcut anumite lucrări. Timp de 2-3 ani, singurul angajat permanent și totodată responsabilul pentru unitate a fost Varga János, restul lucrărilor a fost făcut de muncitori sezonieri. Mai târziu au fost angajați doi paznici și un gestionar de depozit și s-a construit un birou cu un nivel unde au fost depuse 8 cazane de cupru. În fiecare toamnă, femeile au lucrat zi și noapte la crearea gemului, care a fost exportat, mai ales în țările estice din blocul comunist. Anual, a intrat o cantitate uriașă de fructe, dar aparatura unității a fost una precară. Piersicile, cireșele, vișinele, coarnele erau presate, iar zeama acestora a fost transportată la fabrica de lichior din București. În 1955 s-a cumpărat un uscător de fructe de la fabrica de conserve din Târgu Mureș, și s-au construit două asemănătoare, astfel luând naștere uscarea de fructe (prune, mere, pere). La începutul anului 1960, unitatea a fost extinsă cu o nouă clădire. S-a construit fabrica de geam, cu 12 ceaune automate, astfel gemul a fiert zi și noapte.
Cererea de export a fost atât de înaltă, încât ceaunele vechi nu ar fi putut rezista. Erau zile când în fabrică intrau 70-80 de tone de prune.
Uscătoarele vechi erau de capacități mici, nefăcând față cererii de export, de aceea au construit un uscător mai mare, care funcționa automat, transformând, în 24 ore, 5000 kg de prune în 1000 kg de prune uscate. Din mere și pere era nevoie de 7-8000 kg de fructe proaspete pentru 1000 kg de fructe uscate. Unitatea a produs numai pentru export, astfel, pe lângă țările din est, și pentu mai multe țări din Occident, cum ar fi Germania, Austria sau America. Pe lângă fructe, unitatea a produs și zarzavaturi, castraveți și roșii verzi. Au murat și varză, din care 70% a fost pentru export, dar și pentru armată. În fiecare toamnă, se depozitau și cartofi.
Ceapa uscată era tot pentru export. Dar se uscau și morcovi, pătrunjel și țelină. 70% din producția de fructe și legume din valea Târnavei Mici și a Nirajului a fost adusă aici. Pentru prelucrarea fructelor și a legumelor a fost nevoie de foarte multă forță de muncă. Au existat perioada în care aici lucrau în jur de 350-400 de muncitori sezonieri. Domnul Varga János a precizat că în cei 36 de ani petrecuți aici nu s-a primit nici o reclamație privind cantitatea sau calitatea. Unitatea a produs profit important în fiecare an. În anii 1980, după ce domnul Varga a ieșit la pensie, conducerea a fost preluată de altcineva, iar unitatea, încet-încet, a încetat să funcționeze.
Conform monografiei orașului din 2004, scrisă de Bartos Miklós, situația pomilor fructiferi este una dezastruoasă, iar unitatea de prelucrare a fructelor a dispărut.
În anii 1950 s-au înființat diferite centre agricole, din care majoritatea au încetat să funcționeze. În zilele noastre, orașul are un potențial de producție important. Există numeroși întreprinzători, care activează în domeniuk industriei mici și a agriculturii. O firmă importantă este Lion International, înființată în 1996, cu capital olandez. Această firmă exportă mobilier pentru copii în Olanda, având numeroși angajați din zonă.
Teritoriul administrativ al orașului constă din 7144 hectare, iar conform recensământului din 2002 existau 1702 de clădiri.
Cea mai profitabilă ramură a economiei în oraș și în localitățile aparținătoare este comerțul. Există numeroase magazine mici, dar și alte întreprinderi: tâmplării, firme de construcții, de prelucrare a lemnului, cofetării, saloane de frumusețe, brutării, unități de cazare și alimentație, etc. În afară de acestea, există și unități agricole, care se ocupă cu animale sau diferite legume și furaje.
Lista întreprinderilor care există pe teritoriul orașului și a localităților aparținătoare se găsește AICI.