Biserica reformată și comunitatea
Numele de Sângeorgiu de Pădure (Erdőszentgyörgy) este consemnat, pentru prima oară, în documentele papale din 1333. Variații ale numelui localității din documentele de după sunt: în 1501 Erdeuthgyergh, în 1543 Zeunthgeorgh, în 1567 Erdeo-Zent Girjeorkij. Numele localității provine de la hramul bisericii din Evul Mediu, Sfântul Gheorghe.
Nu cunoaștem data în care a fost construită biserica din Evul Mediu, dar în 1333 era deja statornică, fiind sfințită hramului lui Sfântul Gheroghe, a cărui preot a plătit contribuția necesară cruciadelor. Biserica din piatră și turla au fost renovate de către soția contelui Rhédey Zsigmond, baroneasa Wesselényi Kata. Renovarea principală a bisericii a fost făcută în 1935. Această renovare a fost făcută din donația Reginei Angliei, Mary Victoria(în onoarea memoriei bunicii ei, Rhédey Claudia), din strângerea de fonduri al contelui Bethlen György, respectiv din donațiile și munca benevolă a enoriașilor. Acoperișul a fost făcut Simó Béla, meșter tinichigiu din Odorheiu Secuiesc, partea lemnoasă de către tâmplarul Ambrus Márton din Praid. Tavanul casetat se leagă de numele lui Kovács Mózes și Berecki Mihály, ambii tâmplari. Pictura decorativă a fost făcută de către Debreczeni László, zidăria de către Tar József.
Amvonul bisericii, în stil renascentist, este opera lui Sipos Dávid, din 1730. Coroana amvonului datează din 1760.
Prima orgă a bisericii datează din 1804, prin donația lui Rhédey Mihály. Actuala orgă a fost făcută de Einschenk Károly, meșter din Brașov. Această orgă a fost restaurată în 2011 de către Pozsár Róbert din Cluj.
De-a lungul vremii, comunitatea a rămas de două ori fără clopote. Clopotul mic de acum datează din 1958 și a fost turnată de către firma „V.V. Raşcanu Bucureşti”. Clopotul mare datează din 1977 și a fost turnată de către firma ”Gutinul” din Baia Mare.
Numărul enoriașilor din data de 31 decembrie 2012 a fost de 1807 de persoane.
Preot paroh: Gáspár György